English Version Versão Portuguesa Version Française Versione Italiana Türkçe Sürüm Wersja Polski Variantă Română Ελληνική έκδοση Magyar Nyelv Český Jazyk Versión Española
Sponsorii:

Padurea de stejar de pluta,
o sursa de bogatie biologica

Cultura de stejar de pluta reprezinta baza pentru "una din cele mai marete bogatii forestiere ale regiunii mediteraneene si este cu atat mai pretioasa cu cat acest stejar creste in conditii la care numai cateva specii de valoare forestiera scazuta se pot adapta. Confera valoare unor intinderi vaste, pustiite de oameni, care altfel ar fi in mod irevocabil expuse saraciei extreme a zonelor aride".

Padurile de stejar de pluta detin nivelul cel mai inalt al diversitatii din Europa, ceea ce reprezinta un argument in plus pentru conservarea lor. Mai mult, acest peisaj mediteraneean este unul din cele 25 de puncte importante ale biodiversitatii lumii.

Habitatul din care stejatul de pluta face parte este populat de mai multe specii exceptionale de animale – din care unele in pericol de extinctie, cum este rasul iberic si vulturul imperial iberic – este de asemenea unul din patrimoniile cele mai bogate in vegetatie (pana la 135 specii pe m2) dupa Andes-ul tropical. Reteaua Natura 2000, o retea europeana care clasifica pentru conservarea naturii regiunile, considera padurile de stejar de pluta (habitat 6310 si 9330) ca jucand un rol important in conservarea biodiversitatii.


Pluta

Pluta a fost primul tip de planta care a fost studiat sub microscop , descris si desenat de catre Robert Hooke in 1696. (Natividade, 1956)

Difuzarea lichidului si gazului prin peretii celulei este un proces foarte incet, intr-o asemenea masura incat 1mm latime de pluta, constituit din aproximativ 30 de straturi de celule, confera o impermeabilitate aproape perfecta la lichide.

Cork Oak



Celula de pluta reprezinta un poliedru cu 14 fete. Aceasta forma geometrica "permite alaturarea unei alte celule identice lasand nici un pic de spatiu liber, o combinatie ce pentru un volum si material dat reprezinta ce mai mare suprafata cu un coeficient de conductibilitate termica scazut". (Sampaio, 1976)

Secretul dopului de pluta consta in compozitia celulara a acestuia, o retea de membrane asociate cu suberina si alte componente cum sunt lignina, polizaharide si ceara. Combinatia tuturor acestor caracteristici permit sigilarea sticlei, proces indelungat, delicat si dificil.